Ziua 60 - 12.11 (-228)

In timp ce ma gandeam cam cate etaje in plus trebuia sa aiba blocul din fata mea ca sa ma eclipseze total de soare, caci imi bate direct in tartacuta, o prietena mi`a sugerat sa scriu pe blog despre prima mea zi de liceu. Asa ca pentru astazi am pregatit o compunere cu titlul: "Emotia bobocului ratacit". Suna stupid dar nu am gasit alt titlu :|

Emotia bobocului ratacit

A fost odata ca niciodata pubertatea mea. Da, trecusem de faza de embrion si de tzanc si devenisem un hibrid de copil mucios si adolescent rebel la un loc. 15 septembrie 2006. Jupiter se afla in casa lui Neptun, teoretic, totul trebuia sa mearga perfect, asa cum mi`a spus si Neti la horoscop. De 2 zile faceam pishu des: aveam emotii, recunosc! Dar sunt si acum mandru ca in ziua aia tineam mainile smechereste in buzunar, nu agatate de mamica sau de taticu`. La liceu am fost cu panarama de vecinu`, si el a 9`a, dar la alta litera. Deja comunicam intre noi cu "plm" si neologisme aferente pentru ca ne permiteam, eram boboci, ce pln!

Ajuns acolo, in mijlocul pulimii, imi amintesc cu jale cum intrebam (fara succes) in stanga si in dreapta cine`i la 9C!? Incepusem sa tremur ca piftia pentru ca auzeam doar ecoul si nu imi gaseam niciun coleg. Dupa ritualurile, discursurile, rugaciunile si slujbele obisnuite fiecarui inceput de an scolar, am intrat in clasa, unde ne`a vorbit dirigu, de la catedra. Inca de la primul lui cuvant (sau gest, ce o fi fost) mi s-a parut FOARTE COOL si nu mi`am schimbat impresia despre el nici pana in prezent.

Dilema mea existentiala este ca mi`am pierdut colegul de banca de atunci. N-a murit, dar nimeni nu vrea sa recunoasca ca a impartasit primele momente din viata de licean alaturi de mine. Imi amintesc doar ca in fata erau doua fete blonde (Thea si Andreea Oproiu) si eram chill ca de fete frumoase nu aveam cum sa duc lipsa pe viitor :D In spate stateau Cristiana si Anca, pe care le cunosteam destul de bine, dar problema era la mijloc! Eu stiu ca am stat cu Victor, dar el ma dezamageste cand spune ca Neamtu a fost colegul lui de banca. Eeh, sa ii para rau aluia care ma reneaga!

Tin minte ca nu a fost deloc hardocre atunci, asta pentru ca vreo 80 la suta din totalul chipurilor din jur imi erau cunoscute. Nici vorba de pe mess, mirc, hi5 sau d`astea, ci de la olimpiade, centre de excelenta si alte minunatii care in ziua de azi mi se par dumnezeiesti. Asa ca, din pula intamplare, eu aveam un avantaj. Dupa urarile de bun venit, am facut cunostiinta si fiecare a luat cuvantul laudandu`se cum se numeste si de unde vine. Stiu ca imi era foarte teama sa nu ma balbai! Cosmarul zilei (,acum si al intregii perioade de liceu, fie vorba intre noi) a fost profa de romana. Ma inverzisem cand auzisem ca nu suporta zgomotul de pix si ca ne da 3 dupa 2 teme consecutive nefacute.

Am gasit si papirusul pe care am scris atunci primele notite. Iata mazgaliturile!

Teama a atins cote maxime, iar eu mai aveam putin pana la lesin cand mai multi elevi in activitate au venit in clasa si ne`au explicat cat de nasol e la liceu, ca ei au numai note mici, iar profesorii sunt naspa-naspa! Acum ii inteleg de ce ne`au speriat. Acelasi lucru l`as fi facut si eu. Dupa scoala, s-a plecat pe grupulete in parc sau la un suc. Eu am preferat sa ajung acasa si sa dorm, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. The End!

Finalul e cam brusc si ciopartit, dar ma duc sa dorm; doar n-oi muri de somn scriind compuneri!

Am spus ce era mai important!